Vals - Letiţia Adela

Când am crezut că s-au sfârșit cuvintele,
cineva mi-a bătut în geam;
Era dimineața aceasta
printre frunze căpruie, rotunde și vesele.
Câteva, parcă, dansau pentru mine, felinele!...
Nu primul, nici ultimul, vals,
ci viitorul, prins în ramă,
un fotoliu drepunghiular
în care îmi voi odihni oasele,
alături de condurii tociţi.
E  om pașnic viitorul,
ne vom scrie frigul împreună.

29 septembrie 2018

Letiţia Adela

***
M-am născut toamna,
doinind printre panere, umbră frumos colorată,
port rochie dantelată.
Ascult șoaptă de frunză pictată,
 rugăciune în căderea-i adâncă.
Noaptea mă face mai clară,
distinctă...
Sunt dama de pică!
Par oarbă în lumina pădurii,
împletindu-mi pașii cu ai tăi
pe cărări bătătorite
de gânduri, mistere și ciute.
Credincioasă amantă
celui mai frumos anotimp,
sunt.

***

...

Suntem muritorii aceleiași lumi,
nemuritorii aceluiași anotimp,
deşteptătorii aceleiași iubiri.

$imți?...Adie vântul!

Privești aceeași frunză, oare?

 Letiția Adela

Letiţia Adela

Vers târziu

De câte ori m-adăpostesc
fotografie-ntr-un album, îmi pare-atâta de firesc trecutu'-acela fără drum, încât îmi vine să m-arunc în brațele acelui prunc, și să îl rog pe Dumnezeu să-i facă chip pe sânul meu...

Și toamna care va porni cu vânt ușor și frunze gri, aceleași doruri ne vor ști, ivite-n fiecare zi, pe-un pod de piatră dărâmat și-o apă care bate-n vad, tăcute lebede târzii în versul nopții...Poezii.

 Letiția Adela

***

***

Fiecare 15 septembrie
trezește în mine
copilul mângâiat
de cântecul celei mai frumoase privighetori: Mama!

 Letiția Adela
15 septembrie 2018

Sunt doar eu, toamnă nu-i

Sunt doar eu, toamnă nu-i

M-am oprit din cântat,

vreau să picur înalt

printre pomii căprui...

Sunt doar eu, toamnă nu-i.

Pe o frunză, zbătut,

ultim zbor a tăcut

două lacrimi haihui...

Sunt doar eu, toamnă nu-i.

Am știut c-ai să vii

cu toți strugurii-n vii.

Galben pal în gutui...

Sunt doar eu, toamnă nu-i.

Pe o stradă e joi,

toarce timpu'- ntre noi

în pantofi cu toc cui...

Sunt doar eu, toamnă nu-i.

 Letiția Adela(Lucia)

13 septembrie 2018

Fântâna trecutului

Fântâna trecutului

Din adânc mă privești,
ochi de apă,
chip tremurat!
Oglinda pictează trecutul, parcă,
acolo, în sufletul pământului,
unde întâia oară,
apa stingea focul
ultimului însetat.
N-ai mai plecat.

 Letiția Adela
7 septembrie 2018