Am să-ți tot scriu din toate câte sunt
Și-am să-ți tot ning cărări ce ne ating
Pădurea cea cu suflet îngeresc
Doi oameni de zăpadă se iubesc.
Încă o zi, noiembrie, vei sta
Și-apoi, pe drumul tău, tu, vei pleca
Când amintirile de dor albesc
Doi oameni de zăpadă se iubesc.
Trecutul nu mi-l poți înapoia
Dar nici n-ai să mi-l poți îndepărta
Din iarnă în tăcere zămislesc
Doi oameni de zăpadă ce iubesc.
Și așteptarea parcă-i tot mai grea
Când printre fulgi o vezi numai pe ea
Aproape și departe rătăcesc
Doi oameni de zăpadă se iubesc.
Îmi este frig acum, poemul meu
În brațe îl țin strâns pe Dumnezeu
Și-n focurile care-ncet mocnesc
Doi oameni de zăpadă se topesc!
29.11.2017
Sunt ceea ce Dumnezeu a creat din iubire și lut, femeia cu suflet de iarbă... Letiţia Adela
vineri, 29 noiembrie 2019
luni, 4 noiembrie 2019
Letiţia Adela -Îți scriu
Îți scriu cu-apropierea dintre inimi
Și cu tăcerea ce ne stă pe buze
Cu gândul care este plin de patimi
Cu foșnetul făcut de pași prin frunze.
În ochii tăi e ca-n copilărie
Pădurea-i încă verde, deși-i toamnă,
Îți înflorește-n iriși poezie
În versul cald se odihnește-o iarnă.
Încă îți scriu cu timpul dintr-o gară
Tăcerile se-aud ecou pe șine
Ne vom îmbrățișa, ultima oară,
Adio,trenul nostru nu mai vine.
noiembrie, 2017
Și cu tăcerea ce ne stă pe buze
Cu gândul care este plin de patimi
Cu foșnetul făcut de pași prin frunze.
În ochii tăi e ca-n copilărie
Pădurea-i încă verde, deși-i toamnă,
Îți înflorește-n iriși poezie
În versul cald se odihnește-o iarnă.
Încă îți scriu cu timpul dintr-o gară
Tăcerile se-aud ecou pe șine
Ne vom îmbrățișa, ultima oară,
Adio,trenul nostru nu mai vine.
noiembrie, 2017
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

