Adrian Vizireanu
Cioburi -Recită- Letiţia Adela
S-a făcut târziu
și orele au înfrunzit în pădurea timpului.
Hai, așterne-mi năframa nopții peste cuvinte
și lasă-le să tăinuiască cu visele!
Tu încă te zbați în năvodul luminii
prin contururi uitate-n argintul oglinzii.
Părul îți susură pe malul umărului meu,
ape sărate ne colorează transparențele,
sau poate doar plângi,
sau poate doar plâng...
O pasăre își trece moliciunea prin privirile noastre...
Câte gheare pot avea umbrele!
Plouă din rama unui tablou
și-un fulger de spaimă îmi despică retina.
Îți întind o mână de ore,
dar căușul palmelor tale s-a spart
și clipele-ți curg printre cioburile degetelor.
S-a făcut târziu...
Orele au înfrunzit și copacii de timp
ne-au împădurit amintirile.
Îmi desfac năframa nopții și las luna
să-mi împletească cuvintele în unduirea părului tău.
S-a făcut târziu, dar atât de devreme!...
•
Drepturi rezervate autorului.
