Eram

Eram toamnă-alergândă
Prin poemele tale
De iubire flămândă
Printre frunzele goale.

Căutam în neștire
Prin cuvintele toate
Primăveri în privire
Se-aşterneau șoapte, șoapte.

Doar de tine ştiută
Într-un timp oarecare
Alerga ca o ciută
Toamna brațelor tale.

Letiția Adela /Eram
20.10.2017

Și parcă

De-o viață aștepți dimineața
așa, precum un prieten drag
plecat departe,
precum o poveste adormită pe geană de prunc.
Doamne, cum mai aștepți dimineața!
Și când vine, vine ca o albină, fură polenul florilor și-l transformă în miere...
Așa spunea un suflet, admirând o lăcrămioară.
Îți dăruiesc această idee, fă tu din ea poezie!
Doamne, de o viață așteptam dimineața.

Letiţia Adela
19 octombrie 2018

Plouă, la capătul lumii

Să cobori cântând
la capătul lumii,
pe o plajă, aproape de nori.
Ploaia să-ți fie alint,
nisipul albească întuneric pe geană,
ziua a șasea, sărutul la vamă, sărutul cel sfânt.
Cenuşa să zboare blând
peste ape miloase, ce știu să adoarmă,
strigătul mieilor mut.

Luntrea covor la amiază,
lebede oarbe de-atâta zenit,
plouă, la capătul lumii noastre,
plouă cernit!

Voi fi prea bătrână, când te vei naște,
mai devreme c-un tremur de lut.
O lampă și-un amnar se vor recunoaște?
Nu, nu vor mai ști cine sunt!

 Letiția Adela
6.07.2018

Poem într-un vers

Evadate din strânsoarea iluziilor, zilele trec.

Letiția Adela