Plouă
Letiția Adela
Și parcă, îmi fulgeră-n suflet
O umbră, la capăt de lume
E rece-n mormântul uitării,
Dar nu-mi este teamă.
Și parcă-n uitare se-aprinde
O noapte, cât luna de plină
Și-și trage în mine zăvorul,
Dar nu-mi este moarte.
Și parcă-s aproape de casă
O pată, atât, doar o pată,
De soare, de timp, de mirare...
De apă de ploaie.
4 octombrie 2018

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu