Plouă, la capătul lumii

Să cobori cântând
la capătul lumii,
pe o plajă, aproape de nori.
Ploaia să-ți fie alint,
nisipul albească întuneric pe geană,
ziua a șasea, sărutul la vamă, sărutul cel sfânt.
Cenuşa să zboare blând
peste ape miloase, ce știu să adoarmă,
strigătul mieilor mut.

Luntrea covor la amiază,
lebede oarbe de-atâta zenit,
plouă, la capătul lumii noastre,
plouă cernit!

Voi fi prea bătrână, când te vei naște,
mai devreme c-un tremur de lut.
O lampă și-un amnar se vor recunoaște?
Nu, nu vor mai ști cine sunt!

 Letiția Adela
6.07.2018