Recită: Letiţia Adela
Mai pun o piatră, rotundă tăcere,
cumpene-n dealuri, stinghere,
îmi leagănă lanuri în piept
și apa din ciuturi, fluidă povară,
îmi curge tristețea prin maci...
De ce taci? De ce taci?...
Mai pun o piatră, rotundă tăcere
și luna se-ascunde-n mesteceni,
mă mușcă ciulinii, mă latră și drumul...
De ce pleci? De ce pleci?
Mai ară-mi în inimă- o brazdă,
mai sapă-mi în piept o fântână,
mai pune-n tăceri înc-o piatră,
dar ține-m-o clipă de mână!...
Ce ‘naltă-i tăcerea,
ce singur cuvântul,
ce rece pământul!
...suieră vântul...
Mai pun o piatră, rotundă tăcere
și noaptea se-nalță un munte,
îmi bate din aripi de plumb,
se zbate lumina în gheare de vultur.
Departe îmi ești, ce departe!...
În palme mă ține și eu țin în palme o piatră...
Ea tace, eu tac
și fără să știm
ne privim și zidim
din tăceri Antarctide...
