Steluța Crăciun
Amar se nalță tufe de pelin,
pustiu aleargă vântul prin tot satul,
uitat un greier țârâie străin
la talpa casei, așteptând veleatul.
Și parcă timpul tău s-a-mpiedicat
în ierni la geamuri inflorind petale
și-auzi un zgomot blând și sacadat
cum se zbăteau, fir năvădind, vatale.
Pământu-așterne căi pierdute-n jos,
tăcerea umblă cu năfrămi cernite,
în scoarța mamei moliile-au ros,
iar tu un alt război nu-i poți promite.
Călcând pios, cu pasul obosit,
în tălpi zvâcnește dorul de țărână,
dar drumu-i dușmănos și poticnit,
iar mersul ți-i greoi și într-o rână.
Tu nu știi unde, nici când ai greșit -
tristeți au fost și poate-a fost și semnul;
te-ntorci mai înțelept și mai smerit
și-ngenuncheat, săruți în cruce lemnul.
https://m.youtube.com/watch?v=Kexp8hX9RH0&feature=youtu.be
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu