Și cu tăcerea ce ne stă pe buze
Cu gândul care este plin de patimi
Cu foșnetul făcut de pași prin frunze.
În ochii tăi e ca-n copilărie
Pădurea-i încă verde, deși-i toamnă,
Îți înflorește-n iriși poezie
În versul cald se odihnește-o iarnă.
Încă îți scriu cu timpul dintr-o gară
Tăcerile se-aud ecou pe șine
Ne vom îmbrățișa, ultima oară,
Adio,trenul nostru nu mai vine.
noiembrie, 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu