Am să-ți tot scriu din toate câte sunt
Și-am să-ți tot ning cărări ce ne ating
Pădurea cea cu suflet îngeresc
Doi oameni de zăpadă se iubesc.
Încă o zi, noiembrie, vei sta
Și-apoi, pe drumul tău, tu, vei pleca
Când amintirile de dor albesc
Doi oameni de zăpadă se iubesc.
Trecutul nu mi-l poți înapoia
Dar nici n-ai să mi-l poți îndepărta
Din iarnă în tăcere zămislesc
Doi oameni de zăpadă ce iubesc.
Și așteptarea parcă-i tot mai grea
Când printre fulgi o vezi numai pe ea
Aproape și departe rătăcesc
Doi oameni de zăpadă se iubesc.
Îmi este frig acum, poemul meu
În brațe îl țin strâns pe Dumnezeu
Și-n focurile care-ncet mocnesc
Doi oameni de zăpadă se topesc!
29.11.2017

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu